ION TOMA IONESCU – Poeme din volumul ”Fiul Măslinului” Editura ”Art Creativ”, București, 2023
Prolog
Înţelepciunile
se ţin
în texte mici
voci mute
Altfel adevărurile
devin
minciuni
revolute
şi nu poţi
să strici
muşuroiul
de furnici
din umbra
nucului
căutând
perle
cum nici
să pui
în gura cucului
glasul
unei mierle.
Fără rame
Sunt un vas de pământ
în care şoaptele
dinlăuntrul meu
au rupt malurile
şi sufletul
singur în barcă
înaintează fără rame
sfidând valurile
de parcă ar fi
un Dumnezeu
al propriei drame
Poema în alb şi negru
În chiuveta din baie
un milion de furnici ca o turmă de elefanţi
fumau pipă într-un luminiş al deşertului.
Cuvintele începutului lumii
îşi amestecaseră literele cu nisipurile
acelei plaje
Îşi pierduseră chipurile adevărate
şi colcăiau ca nişte viermi
ce-şi eliberaseră mătasea
din trupurile lor vii.
O putere a împărăţiei hazardului
împletise firele într-o pânză groasă de păianjen
cu care acoperise ca o gogoaşă soarele
Priveam năucit pe fundul chiuvetei
în acea gaură neagră cum furnicile albe
orientându-se greu pe şenile
încercau să alcătuiască
într-un efort mental de împotrivire
litera V. Semn al victoriei
sau un semn către nicăieri
Când conturul deja se legase în margine
şi litera aproape că se închegase în trup compact
s-a spart imaginea.
Ape tulburi au ţâşnit din cotloanele cerului
rostogolind bolovani.
Fiecare bolovan
însoţit de un fluture înger
Fiul măslinului
Înţepeniseră
flori de gheaţă
pe gânduri
cuvintele.
Rânduri rânduri
de ochi,
vechi rune
în nisipul
fierbinte.
Traversam,
beduin clandestin
printre dune
cafenii
pustiul.
Eram fiul
unui măslin
pândind umbra
tremurând
în destin.
Ca-ntr-un joc,
clopoţei de vânt,
scrumbii colorate,
se scuturau
la noroc.
Se apleca
măslinul
să le ridice
dar stăteau să pice
altele la loc.
Un timp
am rostogolit
clinchetul înfundat
în sarea
nisipului.
Împingeam
din spate
târşit
şi înaintam
câţiva paşi.
Obosise
măslinul
se sfârşise
şi apa, şi
vinul îndoit.
M-am trezit
din reverie
buimac
la ultima
scrumbie.
Şi acum ce mă fac?
Să tac agăţat
de fuiorul
de fum?
Ce drum aleg?
Mi-am şters cu
dosul palmei
gheaţa subţire
din minte
şi-am regăsit în
privire
universul
întreg în puţine
cuvinte.
Toamna nu se numără
Toamna
nu se numără
frunzele
rătăcind
pe poteci
şi nici stelele reci
împânzind
hărţile
cerului
în noapte
Poate doar
cărţile,
şoaptele
fructelor
coapte
şi ielele,
distilate
în alambicul
misterului
se cer numărate
nesfârşit cu
prietenii cu care
te-ai oprit din
alergare să
petreci
Fiul măslinului 2
Eram fiul unui
măslin un destin
veşnic rebel
neînvins
de arşiţa verii.
Contorsionat
ca un sfeşnic
de-argint
dintr-un templu
de ceară
al mierii.
Contemplam
umbra luminii
coborând
în interior
ca un izvor
de absint.
Eram fiul
măslinului
în ceasul înserării
ascultând
vocile sinelui
în vocile mării
Sfinxul
Sunt oameni
ca nişte pietre
de care se izbeşte
până ce ies scântei
cursul
de apă
Şi sunt pietre
ca nişte oameni
în care timpul
îşi sapă chipul
într-o picătură
de apă
Doar uitarea
şi vântul
spulberă
nisipul
în crucea celor
patru zări.
Vânt e vântul
Lui Ciprian Chirvasiu
Vânt e vântul
care ne vântură
în cele patru vânturi
şi pământ pământul
ce ne pământură
în mormânturi
Apă e apa
care ne sapă
şi ne îngroapă
în groapa de apă
lângă corabie
Scut fără sabie
şi arc de curcubeu,
în noaptea lungă
a lumii gemene
Dumnezeu scapără
amnarul pe cremene
Felinarul roşu
Poezia este crucea de andezit
pe care o car în spate
singura iubită care nu m-a rănit
dintre toate
Sărmana copilă mâhnită
cu chip îmbălsămat
în formol
Tot mai rar
la flacăra pâlpâită
a bătrânului felinar
îşi arată
masca
de nisip
şi argilă
cerată
Nevoit să constat
că e multă apă-n petrol.
Perpetuum nobile
Ai putea tu să crezi
că frunza copacului
e o lacrimă?
(în memoria tulpinii
lacrima cade
în cercuri concentrice)
Că iarba e o ninsoare
subterană?
(cât sânge albastru
atâta rană)
Că aerul e o dovadă
uitată a atlanţilor?
(cuneiformă
necercetată)
Ai putea tu să crezi
că piatra este oglindă
retrovizoare
(a începutului lumii
luminii)
Şi grindă casei
e femeia
(trupul ei curcubeu
ca o amforă
unde m-astâmpăr
de Dumnezeu)
Să iei noaptea
de la capătul ei
cu înţelegerea de pe urmă
(şi apoi dimineaţa
să-ţi reiei viaţa
de la celălalt capăt)
