ÎN INTIMITATEA LUI SHAKESPEARE

Remarcabile cele două volume bilingve, publicate anul trecut de conf. univ. dr. CONSTANTIN MANEA – ”William Shakespeare. Sonete” și ”Florilegiu din dramaturgia shakespeariană”.

Constantin Manea predă la Universitatea din Pitești, în cadrul Facultății de Teologie, Litere, Istorie și Arte, încă din anul 1990, discipline care se focalizează asupra teoriei și practicii traducerii, asupra evoluției limbii engleze contemporane și asupra lingvisticii aplicate. Este autorul a peste 30 de cărți și manuale, la care merită adăugate cele mai bine de 150 de articole de specialitate, foarte bine primite de cunoscătorii domeniului. Are zece volume de traduceri, care au văzut lumina tiparului la edituri recunoscute pentru standardele lor înalte: Editura Institutului Cultural Român, Paralela 45, Tiparg, Papagrigoriu-Nakas din Atena. Și-a exersat simțul limbii literare și în calitate de coautor, alături de Ion Ladner și de Ștefan Vida Marinescu, dincolo de teritoriul plin de nuanțe și capcane al traducerii. De lecturat, în acest sens, ”Întunericul din labirint”, respectiv ”Variațiuni în do(i) major”. A participat la simpozioane, colocvii, congrese de profil, din țară și din străinătate, iar din anul 2022 este membru activ al Asociației Creatorilor de Ficțiune din România – Filiala Pitești.

Ce anume își propune, concret, autorul Constantin Manea? Apelând la retraducere ca la ”un soi de palimpsest cultural”, se străduiește să revizuiască traducerile existente ale textului-sursă, în acord cu terminologia actuală, dar mai ales cu tiparul sensibilității postmoderne. Se știe că până și traducerile literare ”se învechesc sau îmbătrânesc”, se mai știe și că ”traducerea perfectă nu există”, de asemenea  că diversitatea criteriilor de evaluare a (re)traducerilor este un argument hotărâtor atunci când în mintea cititorului apare întrebarea legitimă – ”Care dintre versiuni este cea mai bună?”

În cărțile sale, conf. univ. dr. Constantin Manea se apropie de Shakespeare cu inimă de porumbel, dacă îmi este permisă comparația. Porumbeii fac întotdeauna voia Domnului, ascultă gândul și vocea Lui, sunt mesagerii armoniei siderale, aripile lor sunt aripile cuvintelor, cu același zbor ating și inima tuturor simțirilor, și umbra văzduhului. Buchetul de sonete din versiunea propusă de Constantin Manea are ca element de noutate preocuparea sporită atât pentru contextul, cât și pentru culisele textului shakespearian – epocă, personalitatea Marelui Will, limba originală.

În ceea ce privește antologia de texte lirico-dramatice, autorul ei s-a întrecut pe sine. ”Romeo și Julieta”, ”Furtuna”, ”Hamlet”, ”A douăsprezecea noapte”, ”Cum vă place”, ”Othello”, ”Visul unei nopți de vară”, ”Cei doi tineri din Verona”, ”Titus Andronicus”, ”Neguțătorul din Veneția” etc. sunt bijuterii – sau accesorii, ca să fim în ton cu moda de astăzi – de o eleganță stilistică desăvârșită.

Nu pot fi trecute cu vederea, ba dimpotrivă, cele două poeme dedicate lui William Shakespeare, de Mihai Eminescu și de Marin Sorescu și traduse, evident, în limba engleză de Constantin Manea. Iată cum își începe, de pildă, pledoaria Marin Sorescu: ”Shakespeare a creat lumea în șapte zile./ În prima zi a făcut cerul, munții și prăpăstiile sufletești,/ În ziua a doua a făcut râurile, mările, oceanele/ Și celelalte sentimente – / Și le-a dat lui Hamlet, lui Iulius Caesar,/ Lui Antoniu, Cleopatrei și Ofeliei,/ Lui Othello și altora,/ Să le stăpânească, ei și urmașii lor,/ În vecii vecilor…”

Îl felicit din toată inima pe traducătorul piteștean, care înțelege, de altfel – și o și spune deslușit – că instanța, singura în stare să se pronunțe just despre calitatea volutelor sale literare, nu este, oricât de convenabil ar fi pentru noi, nici aici, nici acum, ci în altă parte: ”Shakespeare să mă judece”.

LIVIU MARTIN