GENERAȚIA MEA?

De mai mulți ani, s-a pus întrebarea dacă a mai apărut o nouă generație scriitoricească după 1990. Așa-numiții nouăzeciști, douămiiști sunt, de fapt, din câte îmi dau seama, promoții care continuă spiritul generației ʽ80. Ba chiar unii dintre scriitorii lansați în anii ʽ90 ai secolului trecut au fost asimilați optzecismului. Nu-mi propun și nici nu sunt în măsură să dau un răspuns la această problemă. Îl va da, cu siguranță, un istoric literar peste ceva vreme. Totuși, cred că e evident că există actualmente scriitori care nu se integrează nici cronologic, nici stilistic, nici tematic în cadrele așa-numitei generații ʽ80 sau ale promoțiilor amintite și care au anumite note comune. În domeniul eseisticii de idei, pe care-l cunosc mai bine, se poate constata, spre exemplu, o propensiune spre chestiuni metafizice, de teologie sau spre asumarea existențială a dramelor personale și incertitudinilor sociale de toate felurile. Și în alte genuri scrisul lor pare a fi mai puțin marcat de tehnicitate, ludic, ironie ș.a.m.d. decât al predecesorilor. Din păcate, deși  au beneficiat de libertatea cucerită și prin jertfele celor din generația lor, au fost privați atât de atenția criticilor, cât și de oblăduirea unor maeștri. Unii dintre ei au urmat facultăți umaniste, din idealism, și negăsindu-și prea bine locul în noile mecanisme socio-profesionale au continuat să-și cultive pasiunile culturale sau de alt fel. Cel puțin așa îi văd eu pe cei pe care-i cunosc și așa mă văd și pe mine. Chiar admițând că, poate, nu alcătuim o generație, ne-am format prin intermediul cărții, al cuvântului, ceea ce ne diferențiază de cei care vin după noi, pe care impactul noilor tehnologii i-a prins chiar în perioadele de formare. E greu de spus cum vor arăta poezia, proza, filosofia peste câteva decenii.

La revista “Argeș”, am spus-o de mai multe ori, în scris sau în discuții, încercăm o îmbinare per întâlnire între generații. Sunt prezenți atât reprezentanți ai generației ʽ80, dar și mai de demult, cât și cei care, în ultimii aproape 33 de ani, au continuat să cultive spiritul. Sper ca măcar din când în când revista noastră să ofere imaginea unei frumoase armonii a contrariilor.

Leonid Dragomir