FRATELE MAI MARE AL ECHIPEI F. C. ARGEȘ
Îmi face mare plăcere să scriu despre distinsul om de cultură și prieten, SEVASTIAN TUDOR. Pentru că îl cunosc îndeaproape și pentru că am luptat umăr la umăr, o vreme, pe frontul culturii argeșene. Din păcate, și cultura devine câmp de luptă deseori, și aici împușcăturile pot fi fatale, împușcături cu arme-cuvinte, arme-atitudine, arme-compromis murdar, arme – nepăsare sfidătoare. Dl. Sevastian Tudor are, însă, un strașnic înger păzitor, de vreme ce a reușit să scape întreg și să-și ducă mai departe misiunea de observator de destine și de mesager pentru viitorime.
În ziua de 20 august, dl. Sevastian Tudor a împlinit 70 de ani. E mai mare cu un an fără două săptămâni decât F. C. Argeș, echipa pe care a iubit-o necondiționat, poate și fiindcă și-au trăit tinerețea, frumusețea și gloria ei în același timp. Dl. Sevastian Tudor a și jucat fotbal, a crezut în ideea de echipă și în capacitățile formative ale sportului în echipă. Dacă mă gândesc bine, cred că felul său de a fi – generos, direct, limpede, cald – vine din oglinda acelor vremuri, când sportul era o sărbătoare, recunoașterea efortului și a meritului era sărbătoare, patriotismul, nevoia de a striga tare de tot că ești român, când F. C. Argeș devenea campioană, erau sărbători.
Dl. Sevastian Tudor a trecut sportiv, însă, de pe terenul primei sale mari iubiri în livada culturii, în care s-a ajuns ca tot ce crește frumos și sănătos să se facă repede pierdut printre bălării. Biografia sa profesională este cunoscută și accesibilă. Muzeograf, un doctorat în Istorie, publicist, director la Teatrul ”Al. Davila”, director la Direcția pentru Cultură Argeș sunt câteva dintre reperele activității care l-a creat ca personalitate.
Eu m-am apropiat de omul Sevastian Tudor. Mi-a ieșit întotdeauna în întâmpinare. Am avut onoarea să-i fiu colaborator la realizarea albumului turistic monografic ”Argeș – călătorie prin timp și spațiu” (2005). I-am cerut de multe ori sfatul și mi l-a dat. Am schimbat opinii și, nu știu cum se făcea, dar veneau una în continuarea celeilalte. Nu poate să se supere, nu poate și pace. Când îl mâhnește sau îl dezamăgește cineva, surâde cu privirea într-o parte. E un fel de a spune că toate trec, relele cu relele și bunele cu bunele. Discreția face parte și ea din cartea de vizită. Astăzi, foarte puțini sunt cei cu adevărat discreți, pentru că discreția se compune din multă delicatețe și din convingerea că omul din fața ta este cea mai frumoasă taină din lume. Or despre taine nu se strigă, nu se vorbește, cel mult se șoptește.
Dl. Sevastian Tudor este o emblemă a istoriei vii a Argeșului. Nu poți face referire la episoadele importante din deceniile trecutului recent fără să nu-l integrezi în discuție, fără să nu-l citezi, fără să nu-l întrebi despre cotloane care scapă minții iscoditoare de astăzi, incapabile să ducă la bun sfârșit o sinteză. Cu siguranță că și alții gândesc la fel ca mine și că au închinat, simbolic, un pahar de șampanie, urându-i la mulți ani! Să ne revedem, stimate prieten, în vremuri mai bune și să mai avem puterea să povestim pentru cine va voi atunci să asculte!
Prof. LIVIU MARTIN
