FIUL MĂSLINULUI. LANSARE DE CARTE LA PITEȘTI
O întâlnire cu poetul, prozatorul și eseistul ION TOMA IONESCU este, de la bun început, un prilej de întoarcere între cutele propriei interiorități. Când întâlnirea ia forma evenimentului literar, cum s-a întâmplat joi, 6 iunie, la Biblioteca Județeană Argeș, sentimentele se amestecă precum cărțile de joc: nerăbdarea de a-i citi cartea cea nouă se lipește de bucuria de a-l revedea, mai ales acum, când locuiește de vreme lungă la București. Amândouă caută și alte revederi, cu vechile cunoștințe cărora altfel nu prea se mai întâmplă să le afli rostul, așa de înstrăinați am devenit în propriul oraș. Tustrele așteaptă apoi marea deschidere a bobocului de sub copertă, botezul filelor purtătoare de ambrozie poetică, în cazul de față, botez cu frisoane, pentru că în sală sunt majoritari reprezentanții Generației Z.
Ion Toma Ionescu trăiește literatura ca o pasăre cântătoare. I se dăruiește pe deplin, zboară neobosit de la un orizont al cuvintelor la altul, îmbrățișează tot ce-i iese în cale și se necăjește teribil când îmbrățișarea nu-i este împărtășită.
S-a născut la Merișani, are 76 de ani, a scris 21 de cărți, a trecut prin idealuri, pierderi, trădări și răscoliri pe care nu le-a putut uita. S-a temut că, odată căzut, nu se va mai putea ridica. S-a ridicat totuși de fiecare dată, convins că nu degeaba i-a fost menit să-și petreacă a doua jumătate a vieții la Curtea Regală a Literaturii.
”Fiul măslinului”, cea de-a 21-a carte, a fost lansată, spuneam, în fața unui public majoritar tânăr, elevi de la Colegiul Național ”Ion C. Brătianu”, adică în fața unei lumi configurate emoțional diferit de lumea lui, o lume receptivă, însă, pe care – cu efort, trebuie să recunoaștem, cu empatie și simpatie – o poți determina să treacă puntea delicată dintre generații.
”Fiul măslinului” a apărut la editura prețioasei poete Daniela Toma, Editura ”Art Creativ” din București, are 62 de poeme, grupate în 4 capitole – ”Fiul măslinului”, ”Fotografii mișcate”, ”Suav anapoda”, ”Pandemice” – și o prefață semnată de respectabilul scriitor Adrian Alui Gheorghe: Poet adevărat, de recuperat decisiv pentru literatura vremii noastre, este Ion Toma Ionescu, care ne dă în ”Fiul măslinului” o carte de poezie frumoasă, în sensul cel mai curat al termenului. Cultivând paradoxul liric sau metafora cu încărcătură alegorică, pășind în echilibru pe marginea fragilă a unei realități care capătă consistență doar sub pana poetului, Ion Toma Ionescu se lasă ispitit de subînțelesul istoriei, adesea văzute ca o prelungire a clipei prezente. Anecdota lirică, umorul frust chiar dau deseori substanță poeziei, așa cum viața se insinuează în tăcerea pietrei, în zbuciumul clipei, în amestecul de stele căzătoare și stele fixe dintr-un univers în care omul este, prin definiție, purtător de sens”.
Versurile lui Ion Toma Ionescu sunt pe cât de mătăsoase ca atingere stilistică, pe atât de lucide, din perspectiva raporturilor sale cu lumea de aici și cu lumea de dincolo: Visul se desăvârșește/ ca formă spirituală/ a conștiinței/ în clipa unică/ materială/ ultimă/ de mare confuzie/ a științei/ când omul sfârșește/ să viseze/ Se întâmplă/ să mori/ odată/ cu secunda/ aceea de vis/ și smurd-ul/ e cel ce constată/ că absurdul/ n-a fost o iluzie/ și nici/ un compromis/ cu final/ deschis.(Visul)
Loial camarazilor de condei care i-au arătat afecțiune, Ion Toma Ionescu le dedică poeme, voind să le mulțumească astfel o dată în plus pentru buna lor prietenie și să le mai lumineze chipurile poetice, peste care se va așterne, inevitabil, în ziua-limită, umbra. Iată poemul închinat regretatului Ciprian Chirvasiu: Vânt e vântul/ care ne vântură/ în cele patru vânturi/ și pământ pământul/ care ne pământură/ în mormânturi/ Apa e apă/ care ne sapă/ și ne îngroapă/ în groapa de apă/ lângă corabie/ Scut fără sabie/ și arc de curcubeu/ în noaptea lungă/ a lumii gemene/ Dumnezeu scapără/ amnarul pe cremene. (Vânt e vântul)
”Fiul măslinului” este, din punctul meu de vedere, o carte care se transmite singură, de la prima și până la ultima poezie. Nu are nevoie de indicatoare de interpretare. Un spirit treaz, stăpân pe duhul lui și cunoscător al duhului limbii române își găsește un companion pe măsură în poetul transmutat în volum.
LIVIU MARTIN
