Festivalul “Nopţile de Poezie de la Curtea de Argeş” – Un sfert de veac de Nocturne Poetice Internaţionale –

Ȋntre 15 şi 20 septembrie, la Curtea de Argeş, s-au desfăşurat evenimentele programate de ediţiile a XXIV-a şi XXV-a ale Festivalului „Nopţile de Poezie de la Curtea de Argeş”.

Ediţia „2 într-unul” de anul acesta (cauzată de măsurile sanitare de protecţie contra virusului Covid-19) a demonstrat că, la Curtea de Argeş, se desfăşoară un festival care, prin maniera de derulare şi prin calitatea conţinutului poetic, face parte din grupul celor ”Top 5 of the World”. Ţinuta înaltă a evenimentelor dedicate Poeziei situează festivalul argeşean alături de festivaluri de clasă mondială, precum cele de la Struga (Macedonia de Nord), Trois-Rivieres (Quebec, Canada), Bagdad (Irak) şi Medellin (Columbia). Sunt multe festivaluri de poezie în lume (şi în ţară), dar practic doar aceste 5 festivaluri îndeplinesc condiţiile stricte (de durată, conţinut estetic, neimplicare politică şi religioasă) de clasificare în „Top 5”.

Să mai adăugăm faptul că, pentru organizarea celorlalte festivaluri, considerate ca valori de patrimoniu, lucrează echipe de zeci de oameni, iar la Curtea de Argeş, Festivalul „Nocturnelor” poetice argeşene este organizat de o echipă restrânsă de adevărată (şi poetică) familie: poeţii Dumitru M. Ion şi Carolina Ilica, precum şi de creatoarea de modă (şi poeta) Lana Valeria Dumitru.

Vizitarea expoziţiei „Cărţile de la Vidra –Plângând de atâta frumuseţe”, o demonstraţie a poetei Carolina Ilica (poeta plânsă de atâta frumuseţe, dar şi aniversată şi pentru cele 70 de primăveri, toate poetice!) a convins că marea poezie poate fi purtată spre oameni nu doar de hârtie şi internet, ci şi de suporturi materiale mai puţin obişnuite, cum ar fi lutul (ceramica), mătasea, lâna, lemnul. Şi că efectul nu poate fi decât sufleteşte-înălţător.

Recreația (tot poetică!), însemnând excursia în Carpaţi (la Poienari – Cetatea lui Vlad Ţepeş, barajul Vidraru), dar şi o plimbare cu vaporaşul pe lacul Vidraru), i-a încântat pe poeţii participanţi, dovadă fiind mulţimea de fotografii publicate pe conturile de facebook ale reprezentanţilor poeziei mondiale pe tărâm argeşean. De un deosebit succes s-a bucurat recitalul de „muzică tradiţională din ultimele 3 secole” susţinut de „Taraful Pasăre”, adică peste două ore de muzică populară, prezentată de virtuozi ai instrumentelor tradiţionale (vioară, fluiere, ţambal, caval, nai, contrabas, ocarină), dar şi de solişti vocali.

Activitatea constantă, de promovarea a poeziei, desfăşurată de Academia Internaţională Orient-Occident, a fost evidenţiată prin prezentarea a 15 volume de versuri, produse noi ale Editurii Academiei, dintre care 3 antologii ale celor două ediţii (2020, 2021), câte 2 volume fiecare. Ȋn termeni cantitativi (impresionanţi!), expoziţia de carte a Editurii Academiei Internaţionale Orient-Occident a etalat peste 500 de titluri, în 25 de ani de activitate, adică o rată de publicare înaltă, de 20 de volume anual. Toate aceste activităţi, în sprijinul difuzării poeziei, par să se fi circumscris programatic mesajului poetei Carolina Ilica, director artistic al festivalului, mesaj pe care-l prezentăm în continuare:

Carolina Ilica – Pasăre digitalizată

De curând, într-o minunată înserare de august, priveam cum pe cerul azuriu se profila inconfundabila siluetă a vestitei Mănăstiri din Orașul Regal, Curtea de Argeș. Frânturi din amintirile trecutelor ediții ale Nopților de Poezie s-au trezit în fața ochilor mei: imagini cu poeți din multe țări lecturându-și versurile, expoziții de artă, excursii, festivități de premiere, zâmbete și îmbrățișări de rămas bun… Sirena unei ambulanțe m-a trezit brusc, actualizând faptul că această a 25-a ediție a Festivalului nostru se va desfășura în incertitudinea generată de pandemia Covid. Ne aflăm în plin proces mondial de digitalizare și resetare şi mă întreb care ar mai fi locul rezervat artei poetice, când, recent, un „expert” ne informa la TV că „poezia este despre comunicare și nu despre undele sonore”. Oare așa să fie? Atunci ce rost mai au ritmul și rima, timbrul și modulația glasului, expresia trupului și a feței, emoția, în această lume dominată de distanțarea fizică?

Poate că unii vor cere să inserăm între versuri emoticoane, pentru a fi înțelese și de inteligența artificială… Dar, după cum se știe, mintea omenească este atât de pricepută să depășească obstacolele, încât ne schimbă percepția asupra realității, încercând și reușind să potrivească tot mai bine informațiile pe care le primim atât din lumea înconjurătoare, cât și de la mass-media.

Cum poezia operează în zona dintre imaginar și real, acum, mai mult decât oricând, ea trebuie să rămână o afirmație spiritual-emoțională personală, desigur, într-o lume în care sinele este presat să se dizolve în efectul de „turmă”. Borges, argentinianul, ne amintea că poezia „la început a fost un cântec”, iar Khalil Gibran, libanezul, afirma că „un poet este o pasăre de o desăvârșire nepământeană, care evadează din tărâmul ei celest și sosește în această lume ciripind.”

Nu știu ce ne mai aduce ziua de mâine, dar știu că, odată cu cele 25 de ediții ale Festivalului Internațional Nopțile de Poezie de la Curtea de Argeș, am avut bucuria și onoarea de a cunoaște în mod direct (sau a reîntâlni) vreo 2.000 de poeți din peste 120 de țări. Adică, istoric vorbind, de a trăi un sfert de secol de Poezie de rang înalt.”

• va urma –

CRISTIAN SABĂU