EUGENIA BĂDILĂ KARP. 10 POEME DIN VOLUMUL ”AL TREILEA OCHI” – EDITURA PRO FIDUCIARIA, 2014 –

SĂMÂNȚA

         Sădit-am sămânța

         În ochiul orb.

         Vise schiloade o învățau

         Să-și împlânte rădăcinile

         În dorința pribeagului.

         Vai mie –

         Este rândul meu

         Să fiu sădită-n pribegie…

         STATUI

         Calul împovărat cu ploi

         Ara gândurile stăpânului său.

         Fusese mânz cu stea în frunte,

         Dar îl ademenise viața

         Și astăzi era

         Doar o unealtă

         Care cioplea statui…

         ULTIMUL VALS

         Liniez viața pe caiet dictando

         Și mâine voi da extemporal…

         Nu am învățat nimic până acum

         Despre metafizica pașilor în tandem.

         Voi aprinde luminile în sala iluziilor –

         E ultimul vals.

         CĂLĂTORIE

         Voi străbate drumul

         Dintre ochi și gând –

         E-o călătorie care poate fi

         De-o clipă sau

         De-o viață.

         Voi lua cu mine

         Numai piatra filozofală.

         ZBORUL ȘI FUGA

         Unde începe zborul,

         Unde se termină fuga…

         Mă târâi în genunchi

         Pe cer

         Și stelele îmi bat în palmă

         Aripi care îmi pârjolesc

         Zborul și fuga.

         DIALOG

         Și l-am cunoscut…

         Era gândul cu trei aripi –

         Sunt un fel de înger

         Al fluturilor.

         Și eu pot fi fluture

         Al tăcerilor mele.

         Și eu tac atunci

         Când aripile mele cresc.

         SĂ IERTE

         Mă arde zăpada fantasmelor tale,

         Sufletele eliberate de patimi

         Bat la poarta sărutului.

         De câte primăveri are nevoie

         Ochiul trădat

         Ca să ierte

         Lacrima care l-a secat.

         LA ORA ASTA

         Număr trenuri cu iluzii,

         Maci roșii dilată

         Calea ferată

         Din visul meu;

         Unu, doi, trei,

         Îmi dă start timpul.

         Trebuie să ajung

         Înaintea respirației anotimpului.

         La ora asta

         Verbul tăcere

         Naște ninsori.

         A FOST

         A fost de-ajuns un zbor de fluture

         Să fie răpit

         Și cerul s-a însângerat –

         Nici eu nu mă mai visez sete,

         Nici tu nu mai dresezi clipe.

         CROȘEU

         Poet-Războinic

         Războinic-Poet…

         Muntele tânjește după Vale,

         Valea tânjește după Munte…

         Poetul se luptă cu Soarta,

         Soarta își premiază Războinicul…

         Când a urcat pe Munte,

         Poetul s-a îndrăgostit de Vale…