ESTE HRAMUL BISERICII ”SFÂNTA TREIME”

Monument istoric de secol 17, cunoscut și sub denumirea de Schitul sau Biserica BEȘTELEI de pe Scoroboaia, din centrul Piteștiului, ”Sf. Treime” este căutată și frecventată de concetățenii noștri evlavioși. Și nu doar de cei arondați, ci și de pioșii care văd și simt frumusețea și liniștea locului. Biserica ”Sf. Treime” este, în totul, un spațiu de reculegere duhovnicească, în cuprinsul căruia mintea noastră isterizată respiră în alt ritm decât cel de fiecare zi. O ajută și cei 400 de brazi, trandafirii, florile de sezon, altarul de vară, orice colțișor sau umbrar primenit după regulă, dar și după suflet.

Hramul Bisericii ”Sf. Treime” este astăzi, 10 iunie. Cu siguranță, creștinii se vor aduna pentru rugăciune, se vor afla în comuniune, pentru că, în asemenea momente cu deosebire, românii încă mai găsesc resursele interioare, pe care să le mobilizeze pentru a le mulțumi ocrotitorilor lor spirituali.

Nu se știu, însă, multe dintre cele câte ar fi bine să se știe, la nivel de comunitate, despre acest lăcaș de cult. Nu se știe, de exemplu, că a fost construit, probabil, în anul 1654, în timpul domniei lui Matei Basarab, din lemn, ca biserică a cimitirului locului. Cert este că, în 1666, a fost atestată documentar. A fost arsă de tătari, într-una din incursiunile de pradă, și reconstruită din piatră, de o familie bogată din zonă. Tot atunci, a fost consolidat și zidul exterior. Numele Beștelei este numele familiei care a restaurat-o, aproape 50 de ani mai târziu. Se poate presupune că mormintele din incintă, ale căror inscripții sunt, la ora actuală, indescifrabile, le aparțin ctitorilor.

Nu se cunoaște nici faptul că, în anul 1925, Schitul Beștelei devine Biserică Parohială. Primul preot a fost Georgian Dumitru, de amintirea lui se leagă o foarte frumoasă legendă: i-a apărut noaptea, în vis, Maica Domnului și i-a spus că, în pod, există o icoană abandonată, făcătoare de minuni. Preotul a găsit-o, a restaurat-o, a împodobit-o toată în argint, iar astăzi i se închină toți cei care intră în sfântul lăcaș. L-am întrebat pe unul dintre distinșii preoți-slujitori de-acolo, reputat doctor în Bizantinologie, dacă legenda este adevărată. Mi-a răspuns cu diplomație: ”Toate icoanele sunt făcătoare de minuni”. Sigur, numai că doar unele dobândesc, prin voia Domnului, aura, statutul acesta absolut special. De reținut și faptul că Biserica deține o Evanghelie în limba slavonă, îmbrăcată în argint, și un potir de argint, suflat cu aur, amândouă expuse, la un moment dat, la Cotroceni.

Pictura este admirabilă. Am apelat la cunoștințele vaste ale prof. dr. Lavinia Vieru, a cărei rigoare este recunoscută, și am aflat că este vorba despre un autentic program iconografic, dens și bogat. Pictura originală datează din 1731, restaurată în secolul 20. De aici, diferențele stilistice față de adăugirile ulterioare. În anul 1980, pictorul Nicolae Sava a fost cel care a reușit să apropie – stilistic și cromatic – imaginile noi de cele originale, diferențele fiind sesizabile doar de către specialiști, la nivelul nuanțelor frescelor și al grafiei latine, care a înlocuit, unde a fost necesar, grafia chirilică. Culorile sunt, în majoritate, culori de pământ, calde – cărămiziu, ocru, oranj, roșu-carmin, galben, în timp ce albastrul profund eternizează cerul înstelat și constituie fundalul acoperit de elemente decorative vegetale.

Pictura Bisericii ”Sf. Treime” este, în întregul ei, o operă de artă, scenele religioase sunt structuri compoziționale, cu strălucire de bijuterie murală. Aceleași calități stilistice se regăsesc și la nivelul catapetesmei. Cromatica este vie, cu un puternic impact vizual, icoanele împărătești, din argint, ușile pictate tradițional, străjuite de reprezentările Sf. Arhangheli, paznici supremi, de-a drepta și de-a stânga, transformând Altarul în ceea ce este, de fapt – locul privilegiat, în care splendoarea dumnezeiască mângâie sufletele rătăcitoare și disperate.

”Sf. Treime” este slujită de un trio tânăr și dedicat: părintele-paroh Costache Marius Zeron, părintele-conf. univ. dr. Ion Bica, părintele Cătălin Marineață, asistați de diaconul Marian Pleșea.

De menționat că, astăzi, sărbătoarea hramului ”Sf. Treimi” se însoțește cu celebrarea Zilei Eroilor, omagiați, începând cu anul 1920, odată cu Înălțarea Domnului, adică la 40 de zile de la Paști. De trei ori, așadar, prilej de bucurie și de smerită așezare în cuget. Să ne ajute Dumnezeu să învățăm să ne merităm trecutul, să cinstim cum se cuvine memoria celor ce s-au jertfit pentru noi și să presărăm, cum spune poetul, pe toate mormintele din inimile noastre, florile speranței, mugurii nădejdii, astfel încât somnul celor care au trecut în veșnicie să fie liniștit, să fie împăcat.

PROF. LIVIU MARTIN