DUMITRU AUGUSTIN DOMAN-POEME
Nume pe-un așezământ de cultură
Mi-am dorit atât de mult ca un așezământ de cultură
din oraș să-mi poarte ilustrul nume.
Stai liniștit, mi-a zis vecinul de la nord,
posteritatea va avea grijă de acest lucru.
Mori tu și bunii edili se vor îngriji,
te vor nemuri cu litere de aur
pe zidul cenușiu al unui așezământ de cultură,
mi-a zis și vecinul de la sud.
Dar eu am vrut să rezolv personal chestiunea
chiar în timpul vieții mele.
Casa de cultură însă poartă deja numele unui poet minor
dar iubit de muze și de astre.
Biblioteca municipală are numele
unui prozator dintr-un sat vecin mort la momentul oportun.
Cafeneaua literară e numită cu pseudonimul
unui avangardist celebru.
Clubul de biliard poartă numele
unui faimos jucător de golf din America,
iar Casa de cultură a pensionarilor și veteranilor de război
a luat numele carismaticului ministru al muncii.
Dar cum un așezământ de cultură din oraș
trebuie să-mi poarte neapărat numele ilustru
el a fost pus pe o seră privată de o sută de metri pătrați
cu o cultură de ceapă, cartofi, dovlecei și varză…
Cultură, agricultură, tot aia
și rimează și sunt la fel de indispensabile.
Tablou de toamnă
Nori cenușii peste
timpul vieții mele,
de azi până azi.
Timpul morții mele?
De mâine până ieri,
de azi până mâine
și iar până ieri.
Și-i frig și burează…
Blândă sminteală
Vânătorul cu pană de păun
la pălăria albastră
cu pușca din polistiren de cea mai bună calitate
la umăr
în luminișul pădurii
trage după el cu ajutorul
razelor soarelui – luminoase sfori în amurg –
vânatul: o sminteală blândă
la fel de blândă
ca ziua aceasta de septembrie
Prin rămurișul copacilor
ciripit de păsărele mii
și stele verzi făclii
Atentat la fericire
Domnule procuror, zice,
am venit să reclam un mort,
mai precis un sinucigaș.
Era un tânăr blond străveziu,
l-a părăsit iubita, naiba să-l ia,
și el s-a aruncat de pe bloc
în fața terasei mele,
s-a făcut acolo
un inestetic morman de carne și sânge
tocmai când eram într-un moment de
extremă fericire
chestie pe care n-o mai trăisem
de cincizeci de ani.
Căutați în codul penal
cum poate fi pedepsit un sinucigaș
care rupe violent momentul
legitim de fericire a vecinului,
mama ei de fericire!
pedagog de școală nouă de poezie
virgula
o comeată
care uneori
e un dezastru pentru
planeta text
Melancolie
Din limpedea apă verzulie
a Mării Egee
iese – în amiaza de vară –
o neagră și
lenevoasă
melancolie.
Melancolie de moarte lentă.
Pandemie
Ambulanțele
în formă de sicrie
aleargă în viteză
pe străzi și
pe drumuri de piatră și
de pământ
cu sirenele date la maxim.
Ele cară la deal și
la vale niște ceasuri uriașe
în care a pătruns virusul ucigaș și
care ceasuri
arată bezmetice tot felul de ore.
Ambulanțele sunt însoțite de
urletele câinilor
al căror ceas biologic
s-a defectat de asemenea.
***
Iese din mare
cu sânii lăsați
ca două cimpoaie
golite de cântec
Deal de piatră/munte de hârtie
Ce e Ceahlăul?
Un deal acolo și el
care și-a uitat măsura.
Dar ce e Sadoveanu?
Un nuvelist fără măsură căruia
nu i-a ajuns un deal de hârtie
și-a tot scris romane
până dealul a ajuns
un Ceahlău de hârtie.
Un deal de piatră
și un munte de hârtie.
Războiul cuvintelor
O voce de sus,
din cer(?)
în amiaza senină de august
se aude deslușit:
„Vei câștiga războiul cuvintelor
cu semnul acesta!”
Te uiți pe boltă și
lângă un nor mic, alburiu,
rarefiat,
apare din senin
un crin negru, strălucitor,
ca de smoală.
Aripile brune
ale unui fluture
ca sânii plecați la plimbare
ai unei actrițe de vodevil.
Moartea ca un contrabas borțos
Un contrabas negru și borțos
plimbând prin aer
o coasă ascuțită brici.
Parcă vezi coasa contrabasului
retezând capete de cocostârci:
Harșt!
și
Harșt!
și
Harșt!
