DISCURS PLASTIC DESPRE ÎNGERI

Galeria ”Metopa” este, în aceste zile, gazda unei expoziții de grafică și pictură, care nu doar că mângâie vederea posacă a concetățenilor bântuiți de spectrul Covidului, ci și problematizează o temă prețioasă, mereu actuală. Într-o manieră delicată, feminină, dar puternică, fermă, dincolo de primul contact uimit cu lucrările.

Autoarea acestui discurs plastic, sui-generis despre Îngeri este LAVINIA ELENA VIERU, profesoară la Liceul ”Dinu Lipatti” din Pitești, doctor în Istorie, licențiată a Universității Naționale de Arte din București – Specializarea Artă Murală, fostă elevă – ce mică și frumoasă e lumea, până la urmă! – a instituției în care predă astăzi. De subliniat faptul că Lavinia Elena Vieru a participat la numeroase expoziții de grup și la conferințe naționale și internaționale (în Marea Britanie și în Italia). Este redactor-colaborator la Revista ”Art Out” și, pentru că vizualul simte adesea nevoia însoțirii cu verbul, domnișoara profesoară scrie literatură. Este deținătoarea unor premii pentru poezie și proză, obținute în cadrul unor concursuri desfășurate la Timișoara și în Sicilia.

Expoziția de la ”Metopa” este lumină crudă, prinsă în tălmăciri parțiale, în formule despre Nevăzut, neduse până la capăt. Despre ceea ce ni s-a spus că este Nevăzutul, în relație cu intuiția fiecăruia despre partea tainică a lumii și a lucrurilor. Tehnicile de realizare a lucrărilor sunt diferite. La fel, materialele – pânză, lemn, coală de hârtie. Sugestia este, însă, dincolo de instrumentele propriu-zise, decisivă. Artista pleacă de la premisa că avem nevoie să vedem pentru a înțelege. Dar vederea noastră este constrânsă, este limitată de structura semi-deschisă care suntem, de frecvența de conștiință pe care emitem. De aceea și îngerii Laviniei Vieru – ca, de altfel, îngerii multora dintre noi – sunt prelungiri ale omenescului, linii frânte în procesul de creștere, de evoluție.

Dacă picturile pe pânză – mărturisește artista – sunt spontane, fără schițe preexistente, panourile pictate pe lemn/pal au o bază conceptuală. Ele sunt parte a unui poliptic, un format original, cuprinzând 17 piese, care poate fi descompus și recompus în funcție de spațiul expozițional. Apar, aici, simboluri ale artei paleocreștine, structura generală este hibridizată, întâlnim pești cu aripi în loc de solzi și chiar cu elemente specifice anatomiei umane. Jocurile policrome sunt, și ele, surprinzător de vii.

Am reținut convingerea artistei, preluată de la savantul australian Toby Walsh, expert în inteligență artificială, potrivit căreia viitorul nostru – și acesta este un paradox – nu va fi populat de roboți autonomi, chiar dacă aceștia vor ajunge să confiște, la un moment dat, totul, ci va rămâne al artei. Indiferent de suportul pe care va fi creată această artă a viitorului, numai ființa umană o va putea realiza în mod autentic, pentru că numai ființa umană are capacitatea sau darul dumnezeiesc – spuneți-i cum doriți – de a visa.

Toată admirația mea pentru artista Lavinia Elena Vieru! Iar pe dumneavoastră, cititorii acestor rânduri, vă invit stăruitor să vizitați expoziția dedicată Îngerilor, deschisă la ”Metopa”, până în ziua de 27 martie.

Prof. LIVIU MARTIN