Biserica-țintă – Dan Ciachir

Editura Timpul, 2017

”Pe vremuri, mulți se temeau să intre în biserică pentru nu a fi dați afară din partid. Nu era politic să fii perceput credincios. Astăzi nu este european să bați mătănii și să te închini la icoane. Și atunci, cu excepțiile de rigoare, intelectualul român recurge la jumătățile de măsură: toarnă sifon în vinul mărturisirii și obține un șpriț penibil și mizerabil. Face hermeneutică și istorie a religiilor, denunță lungimea slujbelor ortodoxe și a parastaselor, concede babei Rada frecventarea bisericii și asumarea Tainelor, ba îi mai și smintește pe unii clerici cu înclinația lui pentru <dezbateri>…Iar teologie nu știe. Fiindcă teologia nu se desprinde în bibliotecă, tot așa cum excursiile nu se fac pe hartă. Intelectualul nostru nu are priză la popor pentru că nu-i cunoaște credința. N-o are de 150 de și de aceea n-a avut niciodată dialog cu masele. Din același motiv n-a putut să existe la noi un sindicat <Solidaritatea>. Între popor și belferi nu avem decât dialogul surzilor.”