BASMUL DE LA CAPĂTUL BASMULUI


Literatura pentru copii sau, mai aproape de esență, cuvintele care țâșnesc precum căprioarele din imaginarul colectiv în universul foșnitor al copiilor au în ilustratorul de carte un prieten. Povestitorul este Don Quijote, ilustratorul ar putea fi Sancho Panza. Un Sancho Panza a cărui valoare devine evidentă, la o analiză atentă, în sensul că eroul are alături, întotdeauna, tocmai pentru ca eroismul lui să producă efecte, un însoțitor de crez. Idealul celui dintâi își găsește corespondentul în nevoia de miracol a celuilalt, o nevoie pe care o exprimă tot ce e viu, de la firul de iarbă până la ultima fărâmă de ființă omenească.

Astăzi,  în plin vizual, când imaginea este cea care modelează, categoric și definitiv, mentalitatea, comportamentele și, fatalmente, credințele și felul în care ne iluzionăm, contribuția în procente de visare a ilustratorului de carte pentru copii este o poveste în sine.

ANNE ROMBY se numără printre specialiștii genului, recunoscuți în ultimii ani în Franța și pe continentul european.  S-a născut în 1959, într-un sat minuscul din Picardia. A urmat cursurile Școlii Superioare de Artă și Design din Reims, apoi pe cele ale Școlii de Arte Decorative din Strasbourg, unde și-a  realizat primele lucrări. Erau lucrări de gravură.

Jocul cu ilustrația de carte a început ca alternativă la duelul cu ”tiparul adânc”, ”tiparul înalt”, ”tiparul plan”. Mai mult, a crezut că poveștile pot fi susținute printr-o reinterpretare vizuală în strânsă legătură cu proiecțiile epocii, între care arta digitală. A crezut și crede în continuare că ilustrația de carte poate funcționa ca un leac vechi, dar sigur împotriva post-adevărului barbar. În cazul ei, basmul nu se refugiază cu totul în imagine, cuvintele nu trec în planul secund. El se dedublează, oferind posibilități de expansiune care înseamnă – printre altele și surprinzător pentru cine a trăit și mai trăiește natura cu toate simțurile la pândă – prospețime, exuberanță, senzația că poți cunoaște mai mult și mai bine, cuplată la sentimentul de confort, de siguranță specific narațiunii.

În procesul de ilustrare a unei cărți pentru copii e bine de luat în calcul totul, inclusiv spațiile libere, detaliile la vedere sau subînțelese, calitatea hârtiei, a printului și, desigur, faptul că autorul și ilustratorul nu doar că au gândit, ci au și simțit la fel în ceea ce privește direcția către care se îndreaptă povestea.

Într-o lume în care exiști în măsura în care ești conectat la rețea și dispus să fii mereu altcineva, basmul, adică text plus imagine, are încă forța să ne împingă dincolo de limitele noastre. Condiția e ca Don Quijote și Sancho Panza să rămână împreună,  să rămână complici.

DENISA POPESCU MARTIN

Articol adăugat în 16 ianuarie 2023

Mai poţi citi şi…