AUGUSTIN LUCICI – VENEȚIANUL DE LA PITEȘTI

Augustin Lucici s-a născut artist. Așa cum floarea se naște floare, cum piatra rămâne piatră, indiferent de folosința pe care i-o dai sau de numele pe care i-l pui. Cu alte cuvinte, are în el duhul vederii în lucruri. Le vede esența, le simte sufletul, înțelege legăturile particulare care se stabilesc între ele, mai presus de intervenția omenească.

Peisajele lui Augustin Lucici – fie că sunt rupte din natură, fie că sunt secvențe și articulații urbane – sunt dinamice, se mișcă sub ochii privitorului, de la o secundă la alta. Tocmai pentru că i s-a îngăduit să facă parte din lumea lor, din timpul lor, din ceea ce înseamnă ele ca poveste. Sentimentul dominant, în prezența  lucrărilor lui, este acela că Lucici a trăit în toate locurile pe care le-a pictat, că a făcut cunoștință cu personajele-siluete care le populează, că a zăbovit în interioarele clădirilor, că a deschis cu mâna lui ferestre din orașe îndepărtate – unele chiar orașe-fantomă, trezite din încremenire de artistul curios, care vorbește și râde zgomotos – că a tras în piept aerul viu de-afară, că a colindat, poate chiar s-a rătăcit, pe străduțe neștiute de nimeni niciodată, anonime înainte ca el să fi trecut pe acolo.

Albumul L’AMORE IN FORMA DI CITTÀ – VENEZIA, publicat recent, de Editura ”Ordessos” a Muzeului Județean Argeș, este un omagiu adus Veneției, mica lui patrie de suflet. Prefațat de de directorul Muzeului, lectorul univ. dr. Cornel Popescu, și de pictorul Gheorghe Dobrică, albumul cuprinde lucrările realizate după chipul Veneției imaginare, pe cele prinse pe șevalet cât a hălăduit prin Veneția cea de toate zilele și pe cele de după întoarcerea în țară, cu amintirea proaspătă, ținută trează de duhul acela al vederii în lucruri.

Răsfoim și privim: Canalle della Mandola, Canal Grande, Canal la Santa Maria dei Miracoli, Ponte dei Sospiri, Scuola di San Marco, Campanila Sansovino, Cheiul Riva degli Schiavoni, Libreria Vecchia di San Marco, Santa Maria della Salute, Basilica San Marco, turiși și gondole, piațete, forfotă – am păstrat denumirile italienești, pentru că pictorul însuși le-a păstrat în album și pentru că așa lucrările sunt parcă ele însele, până la capăt, întregi.

Remarcabilă lejeritatea cu care Lucici se mișcă în zona tehnicilor picturale – ulei, acrilic, acuarelă, tuș, pastel, creion etc. Lumina și culoarea, savant construite, conferă densitate și, mai departe, sens, profunzime, identitate.

Lucrările din album au fost expuse, anul trecut, la Institutul Român de Cultură și Cercetare Umanistică din Veneția. Desigur, au fost aplaudate la scenă deschisă.

Augustin Lucici este unul dintre pictorii noștri emblematici. S-a născut și trăiește în Pitești. Este membru titular al Uniunii Artiștilor Plastici din România, muzeograf, publicist, curator și organizator de expoziții de artă plastică profesionistă, din 1984 și până astăzi. Este, de asemenea, expert pentru Patrimoniul Cultural Mobil al Ministerului Culturii și Patrimoniului, expert în cadrul Societății Evaluatorilor de Artă și Obiecte de colecție ”SINEVA”, iar din 2016 – și al Institutului de Management al Artei.

Lucici rămâne unic și nonconformist. ”Un artist fără pereche. A parcurs copios etapele învățării, venind de fiecare dată cu un spor în opera lui. A avut experiențe în toate planurile – artă, existență. A suferit, a iubit, a știut să asculte multă vreme și a scris adevărat, când a început să o facă. A învățat să circule bine pe canalele istoriei artei. Sufletul lui a rămas vrăjit în epoca marilor măiestrii”. (Gheorghe Pantelie, profesorul de suflet al artistului)

prof. LIVIU MARTIN