ARTIZANA INVIZIBILULUI

CRISTIANA ESO, poetă, traducătoare, membră a Uniunii Scriitorilor din România și artistă lirică la Opera din Limoges, a fost, fără doar și poate, revelația săptămânii trecute. În orașele de provincie, cum e al nostru, nu mai există astăzi organ pentru revelație. Ne-am obișnuit să pierdem, să clacăm, să ridicăm statui de ceară care se topesc la prima scăpărare de brichetă. Lăsăm să treacă ce e valoros cu adevărat, cum trecea odată Orient Expresul prin gări fără identitate. Când se întâmplă, totuși, să ne atingă, sărim ca arși. Dar ce arsură frumoasă!

Cristiana Eso a plecat din Pitești, împreună cu familia, în urmă cu 30 de ani. Acum are 45. A învățat la Școala Nr. 13 din Trivale. Dorul de orașul în care a crescut a urcat-o în avion. Și-a dorit să dăruiască orașului copilăriei cărțile ei și să-i cânte publicului de acasă.

Primul popas l-a făcut la Liceul Teoretic ”Ion Mihalache” din Topoloveni, unul dintre liceele de prestigiu din județ, cu elevi și profesori care văd și înțeleg dincolo de litera și de spiritul programei școlare. Între ei, admirabilii Mironela Zuluf și George Badea, deschiși tuturor inițiativelor menite să-i apropie pe adolescenți de actul cultural autentic. Cristiana Eso le-a cântat copiilor de 16 ani, le-a citit poezii, în limbile română și franceză, le-a povestit despre ce a însemnat să o ia de la zero într-o țară pe care o cunoștea numai din cărți. Efortul ei a fost uriaș. A absolvit Facultatea de Litere din Nancy, apoi Conservatorul din Limoges, a scris spectacole pentru copii și tineri și volumele de versuri ”Carte pentru Oma El” (2001), distins cu Premiul pentru Debut al Uniunii Scriitorilor din România, ”Ordinea precisă a întâmplării” (2004), ”Înălțarea” (2006) și ”Artizanii Invizibilului”, publicat în 2019, dar premiat, din cauza pandemiei, abia anul acesta.

”Artizanii Invizibilului” a fost, a doua zi după întâlnirea cu elevii de la Liceul ”Ion Mihalache”, prilej de dialog și de recital literar-muzical, la Biblioteca Județeană Argeș. Atmosfera s-a însuflețit rapid. Despre volum au vorbit poetele Denisa Popescu și Allora Albulescu. Pianistele Diana Bretcu și Camelia Pavlenco i-au fost alături, emoționate. Foarte tânăra violonistă de la Liceul de Arte ”Dinu Lipatti”, Sofia Butaru, a interpretat piese arhicunoscute de Massenet, Bela Bartok și George Enescu.

Desigur, sufletul Cristianei a fost așezat pe o tipsie a vorbelor curate. Poezia ei – plină de simboluri, grea de sensuri, sofisticat nuanțată – a deschis seara confesiunilor. Franța nu e România. Să reușești în Franța presupune o schimbare de perspectivă. Nouă ne sunt străine, din păcate, ca manifestare concretă, și schimbarea, și perspectiva. Rămânem fixați într-un ideal, sperând nejustificat că, agățați de steaua lui, vom reuși în viață.

Închei, propunându-vă să reflectați asupra următoarelor versuri, desprinse din volumul ”Artizanii Invizibilului”: ”Meșterul de oglinzi/ care nu și-a văzut niciodată chipul,/ îmi dezvăluie fragmente de vitraliu:/ Amețitoare grădini cu parfumuri perene/ și antice plăsmuiri ale fântânilor./ Coloane abisale, unde înoată pești-fantomă,/ cu țepi mortali și fragili…/ Negustor de flacără, tu ce vis ți-ai ales?/ Sclipirile tale vor deveni cuvinte consolatoare,/ deschizând sălbatice orizonturi”.

Prof. LIVIU MARTIN