ARSEN ARZUMANYAN, ARMEANUL FĂRĂ FRONTIERE

Absența frontierei sau, pentru cei mai cumpăniți, fluiditatea ei ține, în cazul lui Arsen Arzumanyan, de capacitatea lui nativă de a plonja în adâncul unei limbi necunoscute, încredințat nu doar că va învăța repede să înoate, ci și că va ieși la suprafață ducând pe palme comori. În prezența lui Arsen, eu nu mă gândesc la cuvintele pe care le folosesc. Spun ce simt și risipesc nuanțe, pentru că văd în ochii lui că mă înțelege până la capăt. A deprins limba română cu ușurință, în cei opt ani de când trăiește aici. Mai mult, a ajuns să-i înțeleagă structura, ca la doctor când, pierdut în amănuntele simptomelor, te miri că el reușește să le surprindă pe toate, aproape fără să clipească, într-un diagnostic răspicat.

Așa se face că, așezat corect și ferm la hotarele limbii române, Arsen Arzumanyan a conceput prima carte – ”Limba armeană fără profesor” – destinată studiului de unul singur. A făcut-o pentru membrii comunităților armenești din România, pentru cercurile savante de la noi, pentru toți românii interesați de limba lui maternă. ”Limba armeană fără profesor” are în alcătuire 33 de lecții, de parcurs prin metoda transliterării armeano-române, cu exerciții și răspunsuri, 3 anexe, 5 cântece în limba armeană și o istorie succintă a alfabetului armenesc. Ordinea lecțiilor respectă etapele logice de învățare a unei limbi.

Și tot Arsen Arzumanyan – licențiat în Litere și doctor în Științe Politice –  este autorul primei culegeri de bancuri cu Radio Erevan, bancuri care, din a doua jumătate a secolului trecut, au trecut de Cortina de Fier și s-au împrăștiat ca licuricii prin toată Europa. ”300 de bancuri cu Radio Erevan” are ca surse principale internetul și memoria personală a culegătorului. Subiectele, de care și astăzi te amuzi, de multe ori râzi cu poftă, sunt politice – predomină cele care ridiculizează competiția pe viață și pe moarte dintre URSS și SUA –  sunt sociale și prizate din actualitatea românească și sovietică a perioadei, sunt, de asemenea, despre dragoste și căsnicie.

DENISA POPESCU