ANATOMII SUBIECTIVE

Marți, 17 ianuarie, Galeria ”Metopa” a fost spațiul privilegiat al unui eveniment cu dublă rezonanță: vernisajul expoziției ANATOMII SUBIECTIVE – expoziție de grafică – și sărbătorirea zilei de naștere a autorului ei, MIRCEA BÂRLOIU.

Fără artist, expoziția nu ar fi existat. Așa că eu cred că se cuvine să las cuvintele să-l îmbrățișeze pe el mai întâi. Mircea Bârloiu a împlinit 70 de ani. Cine îl cunoaște nu prea poate să accepte că a împlinit 70 de ani. Nu o face, oricum, cu ușurință, pentru că Mircea emană prin toți porii tinerețe. Acel aer proaspăt și bun, care ne însoțește în amintiri până târziu și care face, de fapt, ca  toți cei pe care i-am iubit și care acum nu mai sunt cu noi să rămână la vârsta la care i-am cunoscut, o vârstă optimistă, plină de elan.

Mircea Bârloiu a predat la Liceul de Arte ”Dinu Lipatti”, este membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România, lucrările lui înfrumusețează colecții din țară și din străinătate, călătorește mult, simte și înțelege multe, se uită în urmă, dar a învățat și cum să se ancoreze în realitate, atât cât să rămână de-al timpului și de-al locului. Am încercat să-l rezum, deși Mircea, ca orice artist adevărat, nu poate fi rezumat. Cert este că ne dorim toți să împrumutăm ceva din imaginea tinereții lui patinate, din felul în care înaintează prin vreme fără să pară că poartă poverile vremii. La mulți ani, Mircea! Să fii sănătos și să rămâi același prieten atent și prevenitor!

ANATOMIILE SUBIECTIVE, care vor sta pe simeze până pe 5 februarie, reiau teme dezvoltate în expoziții mai vechi: dinamica trupului omenesc, trupul adamic, sensibilitatea senzorială  care trimite la nevoia de intimitate profundă, de siguranță în bidimensional, mai degrabă decât la desfătarea prin simțuri, detaliile din înfățișarea lui Hristos răstignit, dantelăriile fluide care dezgolesc, nu acoperă, mișcarea, gestul, atitudinea. Pentru Mircea Bârloiu, corpul uman este un limbaj în sine, este mesaj, discurs, formulă de adresare directă către tot ceea ce îl înconjoară.

Noutatea expoziției stă în delicata sugestie a tridimensionalității. Corpurile vor să iasă din cadrul fixat, din timpul și din istoria lor. Au nevoie să se știe că pot mai mult, că vor mai mult, că sunt gata să primească și să transmită adevăruri necunoscute în datul de până acum.

Este evidentă, de asemenea, trimiterea la benzile desenate, din nou la modă astăzi, benzi desenate care amplifică puterea inițială a conținutului într-o manieră cinematografică. Fiecare lucrare o cheamă pe cealaltă, fiecare imagine are un corespondent și o continuare, este parte a unui întreg, a unei serii, astfel încât, la final, viziunea de ansamblu să fie cât mai aproape de subiectivitatea, de interioritatea care s-a vrut împărtășită.

Mircea Bârloiu este un artist absolut remarcabil. Tabloul de grup al comunității noastre culturale, așa cum îl văd eu, îl are în prim-plan. Tânăr și plin de viață și la 70 de ani. Sau mai ales la 70 de ani.

Prof. LIVIU MARTIN