ADRIAN GEORGESCU. RUGĂCIUNEA UNUI MIREAN DESPĂTIMIT


Figură insolită printre scriitorii acestui timp, Adrian Georgescu, născut la Pitești, mai bine de 30 de ani realizator de emisiuni culturale la Radio România, a publicat recent alte două volume de proză poetică religioasă.

”Bucuria mântuirii” și ”Iertate îți sunt păcatele” reunesc imnuri evlavioase și sunt construite după tehnica jurnalului. Fiecărei zile din calendar îi corespunde un verset, urmat de rugăciunea personală, plină de fervoare a autorului.

De precizat faptul că, până în urmă cu zece ani, Adrian Georgescu scria romane sociale, se implica în deslușirea resorturilor intenției și ale actului criminal, în psihanaliză, în rețele complicate de spionaj, în tălmăcirea sensului existenței de după moarte, avea o perspectivă mult mai lumească asupra ființei umane, asupra evenimentelor definitorii din biografia ei. Dar l-a prins destinul din urmă și și-a înțeles și limitele, și greșelile, și mai ales faptul că există posibilitatea salvării. I s-a întins o mână de Sus chiar atunci când deznădăjduia mai mult.

Trăim la răscruce de lumi, conștienți că nimic nu va mai fi la fel, dar și că suntem stăpânii fiecărei zile care ni s-a dat aici, pe Pământ. Datoriile adevărate sunt cele de conștiință, iar Dumnezeu ne este părinte, frate, prieten, sfătuitor – iată care este, succint, convingerea de nezdruncinat a lui Adrian Georgescu, desfășurată între copertele acestor volume, al 40-lea și al 41-lea din palmaresul său.

Vă invit să citiți. Va fi o altfel de lectură, în special pentru cei neobișnuiți să se roage cu o carte în față, o carte care nu conține rugăciunile bisericești binecunoscute, ci duhul de lacrimă, suferință, cuvânt și credință al unui aspru încercat de viață. Va fi, în același timp, și un test lectura volumelor, în sensul că își va putea da seama fiecare câtă răbdare, atenție, înțelegere duhovnicească, sentiment golit de patimă a adunat sau, dimpotrivă, a pierdut. Multe sunt căile prin care se vor alege apele în viitorul apropiat. Multe și nu neapărat largi, impunătoare, ușor de recunoscut. Lectura cărților lui Adrian Georgescu face parte din categoria celor smerite. Nu ascunse, dar neluate în seamă, de obicei.  Câtă acuratețe au totuși ele, cât de simplu îți vorbesc despre tine și, foarte important, o fac fără să te rănească. Te strâng între cuvinte cum te-ar strânge în brațe și-ți șoptesc cine ai uitat să fii, cine ai putea să devii: ”… Trezvia ca Dar de la Iisus Hristos sparge hotarul prezentului spre celălalt timp fără-de-nume. În trezvie se însuflețește rugăciunea și se învrednicește de ascultarea Domnului. Umblând pe acest drum, îmi spăl picioarele de praful lumii cu apa conștiinței vii”. Și – ”… E atâta durere în despărțirea mea de toți oamenii, încât inima nu o mai încape, ci o risipește în lume… Oare cât pot păstra din iubirea Domnului în inimă, când mă împovărează întreg pământul? Cât îmi dă Iisus Hristos din căldura Focului, ca să-mi topesc păcatele? Venind în groapă, nu stric timpul și spațiul lui Dumnezeu, ci mă acopăr cu profunzimea lor care, fără să mă apese, mă ocrotește…”

Prof. LIVIU MARTIN

Articol adăugat în 18 octombrie 2021

Mai poţi citi şi…