ACTRIȚA-LACRIMĂ A TEATRULUI PITEȘTEAN
Fără îndoială că una dintre personalitățile puternice ale culturii argeșene – reper de bine, frumos, autentic, personalitate pe care memoria colectivă o va ține minte – este LUMINIȚA BORTA.
Actrița – care a evoluat în timp, ca structură creativă, grefată pe structura de personalitate – face ca soarele să răsară pe chipul oricui îi rostește sau îi aude numele. Admiratorii ei, toți cei ce o cunosc de aproape ori de departe au acum la îndemână un ”instrument” nou, cu ajutorul căruia îi pot ”măsura” forța artistică și puterea de seducție. Pentru că da, Luminița Borta exercită un soi de vrajă asupra ta, chiar din clipa în care începi să fii atent la cum spune ce spune, la cum face ce face, la cum transmite ce transmite. Tentația este să crezi că abilitățile native, cultivate în facultate și pe scenă, sunt singurele responsabile de basmul, de magia create în jurul ei. Eu consider că avem de-a face cu mai mult decât atât: omul Luminița Borta are o capacitate de pătrundere a celuilalt de-a dreptul extrasenzorială. Are și generozitatea de a se deschide sufletește dincolo de pragul obișnuit, se deschide până la rană, până la lacrimă, astfel încât rana, lacrima ei să ajungă să îmbrățișeze rana și lacrima spectatorului, ale interlocutorului.
La sfârșitul anului trecut, Luminița Borta a publicat cartea ”Teatrul Independent Pitești… o poveste fără sfârșit”. 120 de pagini, 7 capitole, ilustrație din plin, comentarii la spectacole, comentarii pe facebook, texte de mulțumire pentru felul în care se dăruiește comunității.
Despre ce scrie Luminița Borta în cartea ei?
Are, întâi de toate, curajul de a-și povesti copilăria, adolescența și anii de studenție. Spun curaj, fiindcă Luminița-copilul a crescut marcată de relația toxică dintre părinți, marcată de nesiguranța acoperișului de deasupra capului, marcată de o nevoie dureroasă de iubire, de frica de abandon și de singurătate. Luminița Borta a învățat de mică să iubească mult și să ierte mult. La vârstele foarte mici, însă, efortul acesta are un preț. Să ajungi să poți plânge în timp ce dormi, toată noaptea, uneori și peste zi, și să-ți continui totuși viața, păstrând visul și iluzia neatinse într-un colț de minte, nu este o încercare pentru toată lumea. Pe Luminița au salvat-o cărțile, spectacolele de teatru, filmele și visul acela, iluzia aceea că poate trăi ca la cinematograf, ca la televizor.
Teatrul ”Al. Davila” din Pitești i-a netezit drumul devenirii. Luminița Borta a devenit steaua cu nume, recunoscută inclusiv internațional, a scenei piteștene. Și zilele au curs. Alături de Gabi – soțul, prietenul, destinul ei; de Ania – fiica, dragostea, călăuza pe timp bun, dar și prin anotimpuri cețoase. Și mai apoi, din 2017, când a decis că e mai bine să se despartă de instituțiile oficiale și să trăiască artistic pe cont propriu – alături de domnul Pătrugan, pictorul care a transformat un subsol de bloc plin de excremente și locuit de oamenii străzii în ceea ce este astăzi Teatrul Independent Pitești; de doamna Nuți și de domnul Jan Ciobotea, de doamna profesoară Renata Alexe, de jurnalistul Eduard Tomaziu, de doamna Marlene Mancu. Soțul și destinul ei, scriitorul Gabi Cazan, devine maestru de sunet și lumini, iar călăuza Ania – regizoare și scenografă inspirată.
În 2018, se naște cu acte în regulă Teatrul Independent Pitești. Luminița Borta își lasă în urmă umbra, o umbră care se simțea ca un gunoi de la groapa de gunoi, o inutilă între alte umbre inutile, trăind de azi pe mâine, cu speranța că vor fi ”reevaluate”, ”reciclate” și redefinite ca ființe umane. Găsește puterea să se ridice, să alchimizeze suferința. Actrița se completează din mers cu scenarista, scenografa, regizoarea, profesoara de teatru pentru copii și maturi. Ba chiar și cu atât de necesarul, cu aproape vitalul sponsor, pentru că își cumpără, din propria pensie, haine de la second-hand și le modifică pentru spectacole.
Pandemia cade ca trăsnetul. Numai că, de-acum, este ea însăși o forță a naturii. Luminița Borta supraviețuiește. Și sufletește, și din perspectiva misiunii înțelese. Iar zilele reîncep să curgă, de șase ani cuprinzându-le și pe nepoatele gemene, Emma și Mira. Actrița-lacrimă iese, periodic, din spectacol ca să intre în viață. Și iese din viață ca să intre în spectacol, având întotdeauna grijă să-i primească și pe ceilalți lângă ea. Păstrând proporțiile, aș putea spune că Luminița Borta este, astăzi, un loc de reculegere și de vindecare pentru cine știe, dar mai ales pentru cine nu știe că are nevoie de reculegere și de vindecare.
Toată admirația mea, stimată Doamnă!
LIVIU MARTIN
