A DOUA CARTE DE CITIRE A PROFESORULUI MARIN RĂDULESCU

Unul dintre intelectualii extrem de responsabili pe care am avut șansa să-i cunosc, o personalitate în adevăratul înțeles al cuvântului, este prof. Marin Rădulescu. Excelează în materie de limbă și literatură română. Generații de elevi și de părinți îi sunt recunoscătoare pentru felul în care a știut să ridice, deasupra catedrei, deasupra sălii de curs, făclia unui patriotism care seamănă cu o practică spirituală și care, astăzi, din păcate, s-a pierdut.

La o parte de zgomotul cetății, spectator mâhnit al vremurilor actuale, prof. Marin Rădulescu s-a așezat la masa de scris. Este vorba tot despre o practică spirituală. Volumele consistente, publicate în ultimii ani, ani grei, sunt mărturia zbuciumului provocat de toate cele trăite și înțelese, în sfârșit. În acest registru, se înscrie ”A doua Carte de Citire. Reflecții la reflexii. La umbra pușcăriilor în floare… Comunismul lor. Comunismul nostru. Comunismul meu. Perioada dejistă: 6 martie 1945 – 19 martie 1965”. Un titlu întins pe jumătate de copertă, pentru că prof. Marin Rădulescu a fost și a rămas un meticulos, n-a dorit niciodată să lase loc de negură și de îndoială. Când s-a îndoit, a făcut-o la vedere, onest și cu vorba măsurată.

Cartea, bine documentată, depășește 500 de pagini. Este grea și la propriu, și la figurat. Conține informație care trebuie atent filtrată și, fiindcă prof. Rădulescu știe că experiența personală este cel mai prețios filtru, a apelat la sufletul și la mintea domniei-sale, la fapte de viață și la evenimente în care a fost implicat. Prezentarea școlii din comunism, a dascălilor, a elevilor, chiar a părinților acestora, a peisajelor idelogice, politice, administrative, sociale, culturale a plecat de la următoarele premise: 1. școala, ca subsistem al statului comunist, a fost, de la început, o oglindă fidelă a lui; 2. intelectualii școlii, ca și corp profesional, au dat măsura capacității societății egalitariste de a răspunde imperativelor epocii; 3. el însuși, în calitate de intelectual, născut și format la sat, stabilit la oraș, la jumătatea perioadei active, a trăit cu o dublă identitate culturală – de țăran și de orășean, dublă identitate ce a reprezentat una dintre amprentele de studiat ale comunismului românesc, pentru că și acum îi suntem tributari.

Prof. Marin Rădulescu recunoaște deschis că nu a scris cartea dintr-o perspectivă strict științifică – politologică, sociologică, psihologică sau filosofică. Nu are asemenea pretenții. Tot ce-și dorește este ca prietenul-cititor de astăzi să înțeleagă ce s-a întâmplat cu intelectualii români în epoca în care puterea comunistă, acționând în etape, a prăbușit sisteme întregi de valori comunitare și personale, a prăbușit indivizi. Perspectiva este, așadar, a pătimitorului, a celui care a suportat ca să trăiască și a trăit ca să-și asimileze propria istorie.

Autorul dedică volumul memoriei deținuților politici din comunismul dejist – ”Martiri, Eroi și Apostoli ai Neamului Românesc” – și speră că jertfa lor n-a fost zadarnică. Îi strâng bărbătește mâna domnului profesor, sperând, la rândul meu, că poporul nostru va reînvăța să respire și să trăiască demn.

Prof. LIVIU MARTIN