Peștera Dâmbovicioara

Peştera Dâmbovicioara se găseşte în partea de sud a masivului Piatra Criului, în versantul stâng al Văii Dâmbovicioara, la 1 km nord de satul Dâmbovicioara. Este uşor de găsit fiind plasată lângă şoseaua care duce la cabana Brusturet.

Peştera a fost menţionată de J. Fridvalsky la 1767. Este una din cele mai vizitate peşteri din Muntenia, fiind unul din puţinele fenomene carstice zugravit de un penel ilustru (tabloul Peştera Dâmbovicioarei de Nicolae Grigorescu). Planul peşterii a fost realizat de Traian Constantinescu în 1973, iar în 1980 a fost electrificată. Lungimea sa de 555 m, o situează printre cele mai lungi cavităţi din Piatra Craiului. Ea are o galerie unică, cu lăţimi de 3 – 4 m şi înălţimi de 4 – 5 m. După 150 m galeria devine foarte scundă, obligându-ne ca din Punctul la Tîrîş până în capăt să mergem aplecaţi sau tîrîş. În acest punct de horn de 10 m înălţime are probabil comunicare prin fisuri cu exteriorul, fapt ce face ca prin peşteră să circule un curent de aer. Galeria este uscată, pârâul care a generat-o având acum un alt punct de ieşire, mai în aval. Peştera are puţine formaţiuni; se remarcă pe peretele sudic o suprafaţă căptuşită cu mondmilch, cu foarte frumoase ”piei de leopard”.

Fiind o peşteră foarte vizitată, fauna este săracă şi nu s-au semnalat specii strict cavernicole (triglobionte).

Galerie de imagini: