MARIANA FRĂTIȚA. SEMNUL IDENTITAR ȘI SEMNUL ASTRAL

Fiecare întâlnire cu artista MARIANA FRĂTIȚA din Târgu Jiu este o mângâiere. Sufletul i se descoperă tot în ochi și în felul ei delicat de a te strânge la piept. E ca și cum te-ar îmbrățișa o floare, în timp ce tu, Degețel sau Degețică, te faci, de-atâta bine, una cu liniștea care se adună din toate părțile.

Întâlnirile mele cu Mariana Frătița au avut ca fundal expozițiile ei de artă decorativă, de la Pitești. Cred că mi-am dorit să mă îmbrățișeze imediat ce i-am văzut lucrările. Pentru că, în mijlocul lor, este liniște. Liniștea de după despovărare, de după ieșirea din gânduri. Liniștea vieții care așteaptă să se nască din nou.

Mariana Frătița activează, prin intermediul colajului textil, simboluri. Viziunea ei pendulează ca un clopot între idee și reflexia acesteia în transcendent. Din pânză veche, maramă, fotă, vâlnic, din țesături din lăzi de zestre, artista creează amprente de țară – floarea de nuntă din pieptul mirelui și al nuntașilor, motivul horei de pe ia noastră, cerurile deschise în felul în care le-au văzut deschizându-se păstorii în nopțile cu stele. De la semnul identitar, ea face, aproape pe negândite, saltul la semnul astral. Marile porți cosmice, prezente în lucrări, sunt expresia unei înțelegeri superioare a integrării în arta începutului de mileniu. Lumea simțurilor este un filtru. La capătul procesului alchimic, esențele devin hieratice. Mariana Frătița știe cum să facă să pornească din nou, la un alt nivel de conștiință, inima unei realități care a trecut, ca Lazăr, prin moarte.

De subliniat faptul că prima lectură, cu ochiul liber, a lucrărilor artistei nu este de-ajuns pentru a înțelege. Este nevoie de o a doua, poate chiar de mai multe lecturi vizuale. Logica de toate zilele, la fel impresia de toate zilele e bine să fie lăsate la o parte. Ele vor sluji mai târziu discursul artistic, atunci când, odată asimilate, lucrările vor deveni – organic – și ale privitorului. Sau, cu alte cuvinte, atunci când privitorul va ajunge să fie partener nemijlocit al artistului, în raport cu lucrarea din fața lui.

Primii pași în acest tărâm, deconstruit în ideea de a lăsa la vedere misterul, acești primi pași îi faci ca și cum ai visa sau ți-ai aminti. Așa cum intri într-o casă veche, de pildă, care nu mai seamănă cu locul drag din amintirea ta. Recunoști totul. Memoria ta afectivă recunoaște totul. Mintea, însă, face eforturi să integreze o realitate nouă. Și memoria inimii, și procesul de reconfigurare a formelor sunt la fel de reale, sunt părți ale aceluiași adevăr. Doar că acum, petalele descompuse, înțelegi mai bine și procesul de creație, și felul în care tu funcționezi în acest proces.

Mariana Frătița este un artist al lumii noi. Nu știm încă despre ce lume vorbim, nu-i intuim înfățișarea, nici regulile, nici direcția, nici mișcarea. Dar e bine să fim atenți la artiști. Ei sunt întotdeauna cu o lumină, cel puțin cu una, înaintea noastră.

Mariana Frătița este originară din Piatra Neamț. A absolvit Institutul Politehnic ”Gh. Asachi” din Iași și, mai apoi, pentru că destinul ei pulsa în altă parte, Facultatea de Arte și Design din Timișoara. Este membră a Uniunii Artiștilor Plastici din România – Filiala Gorj. Se bucură de recunoaștere națională și internațională și este o prezență activă în taberele de creație și în cadrul saloanelor și al simpozioanelor de profil.

DENISA POPESCU